Când norii, palate fantastice negre,

Cu geamuri prin cari se vede zafir,

Ascult-ale mãrei lungi cântece-alegre,
Când stele se mir,
Atunci printr-o geanã de nouri, deschisã,
Din ochiu-i albastru se vede o stea,
Ce-mi miruie fruntea c-o razã de vise,
C-o razã de nea.
O, steauã iubitã ce-abia stai prin stele,
Un sfânt ochi de aur ce tremuri în nori,
Ai milã ºi stinge lungi zilele mele
­ Cobori, o, cobori!