Peste vârfuri trece lunã,
Codru-ºi bate frunza lin,
Dintre ramuri de arin
Melancolic cornul sunã.

Mai departe, mai departe,
Mai încet, tot mai încet,
Sufletu-mi nemângâiet
Îndulcind cu dor de moarte.

De ce taci, când fermecatã
Inima-mi spre tine-ntorn?
Mai suna-vei, dulce corn,
Pentru mine vre odatã?